Cand eram mica te iubeam la nebunie! Nu mai puteam de nerabdare si asteptam tropaind sa vii cu prima ninsoare, iar Craciunul a fost intotdeauna sarbatoarea mea preferata.
Insa acum as vrea sa pleci... iarta-mi sinceritatea, dar m-am saturat de frig, gheata si zapada. Nu mai vreau sa aud crivatul suierand si rabufnind noaptea pe langa geamul meu, ci vreau sa simt o adiere primavarateca suava. Nu mai vreau sa vad stoluri de ciori, zburatacind lugubru, ci vreau sa vad niste randunele gratioase si sa aud ciripituri vesele. Nu mai vreau sa-mi inghete nasul si degetele de indata ce ies afara, ci vreau sa topai vioi in balerinii mei albastru-indigo de lac. Nu mai vreau sa imi infofolesc jumatate din fata cu un fular gros, ci vreau sa port iar esarfe cochete si diafane.
Ti-am facut un tort alb ca zapada: cu mousse de ciocolata alba si fructe de padure. Ia-l si intoarce-te la Polul Nord de unde ai venit, alaturi de fratii tai – Gerul, Viscolul si Vantul Turbat.
xoxo
No comments:
Post a Comment