Zilele trecute am fost la un interviu – de angajare, evident, nu sunt o personalitate care sa dea interviuri la radio/TV sau in presa... :-)
Inainte vorbisem telefonic cu dna. X si o rugasem sa imi transmita pe mail coordonatele firmei. Primesc mailul, nu continea decat adresa, fara nici un alt detaliu. II raspund cerand politicos din nou cateva detalii , puncte de reper (adresa nu era una tocmai in buricul targului) – nu mi se mai raspunde. Decid sa las asa si sa ma descurc singura, caut strada pe harta Bucurestiului, o gasesc, ma prezint – nu gasesc firma foarte usor, ca nu se intra de pe strada trecuta in adresa, ci din alta strada, o sun sa imi dea explicatiile necesare....
In sfarsit, nu ma mai lungesc - ajungem fata in fata.
Ea: blonda miniona, genul „superior”, voce cu o nota mai sus decat normal, mers teapan pe tocuri pe care le auzi mitraliind pardoseala de la cativa metri distanta, privire „de sus” care te scaneaza rapid si detecteaza orice fir de ata nelalocul lui sau de praf pe pantofi...
Eu: bruneta miniona, genul "copil cuminte", voce amabila, privire care se uita drept in ochii oamenilor...
Spicuiesc din interviu:
Ea: Va rog sa-mi povestiti despre experienta dumneavoastra profesionala de pana acum. Nu am avut timp sa citesc CV-ul.
Eu (uitandu-ma candid in ochii ei si zambind dulce): Pai atunci cum m-ati chemat la inteviu daca nu mi-ati citit CV-ul?...
Ea (dupa o pauza de cateva secunde): Aaa, am vrut sa spun ca nu l-am citit in detaliu!
Eu: continui sa zambesc si imi zic in gand - "hm, da... si marmota invelea ciocolata in staniol... pai un CV ori il citesti, ori nu-l citesti, ca altfel nu prea ai cum sa-ti dai seama daca ala e un candidat potrivit pentru post..."
...............................................................................................................................................
Ea: Acum sa va spun eu cateva despre compania noastra.
Eu (intervin): Sa stiti ca am incercat sa caut ceva informatii pe internet, insa nu am gasit...
Ea (zambind superior, cu mandrie): Pai nu, ca suntem un mister total deocamdata! Suntem un start-up!
Eu (in gand, catre ea doar zambesc)): "Eeeei, si iata cum o sa mi releve mie acum o parte din misterele universului, mai ceva decat Atlantida cea disparuta si statuile din Insula Pastelui..."
...............................................................................................................................................
Ea: Ati facut vreodata un plan de marketing?
Ea: Da, pentru proiectul pe care lucrez.
Ea: Si ce continea planul?
Eu - ii spun in linii mari
Ea (pufnind cu superioritate): Hmm, pai asta nu e un plan de marketing, e un plan de promovare.
Eu (cu modestie): Eh, in cazul asta inseamna ca nu am facut pana acum un plan de marketing. In acceptiunea dumneavoastra...
.................................................................................................................................................
Ea: Spuneti-mi cat v-ar costa sa ne aduceti 1 client!
Eu (nu inteleg intrebarea din prima, apoi capitulez scurt - deja nu mai am rabdare...): Nu am nici cea mai vaga idee.
In gand: „pai acum cateva minute habar nu aveam cu ce se ocupa firma... iar acum vrea sa ii aflu in cateva secunde niste costuri pentru care trebuie sa cunosti bine businessul si sa faci niste calcule si estimari nu tocmai simple, gen o adunare si o scadere...smile, you are on candid camera!"
.............................................................................................................................................
Ea: Daca vreti sa imi puneti vreo intrebare...
Eu: Mmm, dumneavostra veti fi managerul persoanei care va ocupa acest post?...
Zambesc cat pot eu de dulce, cu gropita in obraz.
Are si ea o tentativa nu foarte reusita de zambet...
Prin minte mi se incruciseaza cu viteza fulgerului cateva ganduri:
-„oare pana acum a reusit sa angajeze pe cineva? ...vreodata?...”
- „hmm, atitudinea asta o afiseaza si in viata personala sau e numai pentru interviuri?...”
- niste versuri din Balada chiriasului grabit de Toparceanu: „Ramai sanatoasa, cucoana/Imi iau geamantanul si plec!”
Ajunsa acasa nu rezist tentatiei si ii caut CVul pe internet – il gasesc usor – e ok, dar nu e outstanding. Ah, la final are trecut un MBA... Poate de aia...
Oricum, dedic acestei doamne/domnisoare prajitura cu mar si scortisoara de saptamana trecuta. (oare „scortisoara” are vreo legatura cu „ a fi scortos”?...)
E dulce, pufoasa, catifelata. Aaa, prajitura vreau sa zic...
No comments:
Post a Comment